Conform definitiilor internationale 1), inovarea reprezinta toti acei pasi stintiifici, organizationali, financiari si comerciali care conduc, în mod deliberat sau nu, la implementarea unor produse sau procese noi sau îmbunatatite. Inovarea se bazeaza pe rezultatele unor dezvoltari tehnologice noi, ale unor combinatii între tehnologii existente sau ale altor cunostinte dobândite de o anumita organizatie; anumite produse sau procese sunt pur si simplu noi, altele nu aduc neaparat ceva nou dar sunt necesare pentru implementare.

Astfel inovarea de produse sau procese pot fi rezultatul activitatii unei întreprinderi inovatoare, implementatoare cât si obtinuta prin intermediul unei alte întreprinderi; în orice caz, activitatea de comercializare a inovatiilor produse si dezvoltate în totalitate de alte întreprinderi nu este considerata a fi o activitate inovatoare. Activitatile de Cercetare si Dezvoltare (C&D) se subscriu conceptului de inovare.

3.4.1 Ponderea firmelor inovatoare românesti, în functie de categoria de marime, sector de activitate si cifra de afaceri

România se claseaza în urma altor state europene în ceea ce priveste activitatea de inovare în afaceri. În perioada 2000-2002, numai aproximativ 17% din numarul total de firme au desfasurat activitati inovatoare de succes 2) (vezi tabelul 3.4.a). Acest procent contrasteaza cu datele despre 15 tari din UE, unde în anii 1998- 2000 3), 44% din firme erau considerate ca fiind inovatoare. În schimb, este de remarcat faptul ca întreprinderile mari din România se aproprie de acest procent (41%). Cu toate acestea, o importanta categorie de întreprinderi, respectiv cele cu sub 49 de angajati, au dezvoltat activitati inovatoare doar în proportie de 13%.

1) Masurarea gradului de inovare se face în conformitate cu Manualul OECD de la Oslo

2) Datele se bazeaza pe Ancheta privind inovarea în firmele românesti efectuata de INS, sondaj care acopera urmatoarele sectoare: industria extractiva, industria producatoare, energie, apa si servicii. În sondaj au fost incluse doar firme cu 10 sau mai multi angajati.

3) Aceste date sunt comparabile din punct de vedere metodologic, având în vedere faptul ca ancheta are la baza Sondajul asupra inovarii la nivelul C.E. (CIS 3).

Tabel 3.4.a Procentul întreprinderilor inovatoare, în functie de sector si categorii de marime a întreprinderilor

	Total	Mici (10-49)	Mijlocii (50-249)	Mari (>250)
Industria prelucrătoare	19%	15%	22%	44%
Energie, Gaz ş i Apă	16%	-	-	-
Sectorul servicii	13%	11%	20%	34%
Total	17%	13%	21%	41%

Sursa: INS, Inovarea în Industrie si Servicii, 2000-2002

O clasificarea întreprinderilor inovatoare este prezentata în Tabelul 3.4.b, în functie de sectorul economic si categoria de marime. Dupa cum se poate observa, sectoarele – alimente si bauturi, îmbracaminte si produse de pielarie, lemn, care de altfel sunt sectoare unde opereaza un numar mare de IMM-uri românesti, se plaseaza pe pozitii joase în ceea ce priveste inovarea.

Tabel 3.4.b. Clasificarea sectoarelor inovatoare în România

Clasificare		% din firmele inovatoare
Primele 10 firme	Instrumente de precizie medicală, produse de optică medicală, instrumente pentru fabricarea ceasurilor	45
	Produse şi substanţe chimice	44
	Mijloace de transport rutier	40
	Tranzacţii imobiliare	36
	Petrol, cocsificarea cărbunelui şi tratarea combustibililor nucleari	35
	Maşini şi echipamente	35
	Metalurgie	34
	Maşini şi aparate electrice	34
	Mobilă şi alte activităţi industriale, ce nu se regăsesc în nici o altă clasificare	29
	Echipamente de calcul şi birou	27
Ultimele 10 firme	Edituri, poligrafie, înregistrări şi copieri	17
	Alimente şi băuturi	16
	Articole de îmbrăcăminte	14
	Mijloace de transport, cu excepţia celor de transport rutier	14
	Lemn şi fabricarea produselor din lemn	11
	Produse din piele şi încălţăminte	10
	Activităţi de comercializare cu ridicata sau intermedierea unor astfel de activităţi	10
	Transport, depozitare şi comunicaţii	9
	Intermedieri financiare	7
	Recuperarea deşeurilor	2

Sursa: INS, Inovarea în Industrie si Servicii, 2000-2002

Majoritatea inovatiilor (76%) se refera atât la produse cât si la procese (Grafic 3.4.a). Ca urmare a rezultatelor Ancheta asupra inovarii, efectuata de INS, si în functie de tipul de inovare, se poate presupune ca marea majoritate a inovatiilor tehnologice se refera la achizitionarea de masini si echipamente noi (58% pentru toate firmele si pâna la 73% pentru firmele mici).

Grafic 3.4.a: Firme inovatoare, în functie de dimensiune si tipul de inovatie


Sursa: INS, Inovarea în Industrie si Servicii, 2000-2002

Achizitionarea de tehnologie, prin procurarea de masini si echipamente noi, poate fi considerata un fel de inovare usoara”, în comparatie cu activitatile de Cercetare si Dezvoltare care implica un angajament mai mare din partea unei firme si care, de obicei, necesita cheltuieli importante si abilitati tehnice ale fortei de munca ce întreprinde aceasta activitate.

Într-adevar, o mare parte a firmelor inovatoare (47%) au implementat schimbari ce nu au legatura cu tehnologia, adica au modificat aspectul exterior al produselor, politica de marketing, organizarea firmei, strategiile si modul de conducere. În special, IMM-urile românesti sunt mai putin înclinate sa faca schimbari de strategie sau de organizare; ele sunt mai inovatoare în activitati de marketing sau design.

Grafic 3.4.b: Schimbari de strategie si de organizare în firmele inovatoare, în functie de sector (Industrie si Servicii) si categoria de marime a întreprinderilor


Sursa: INS, Inovarea în Industrie si Servicii, 2000-2002


3.4.2 Resurse pentru activitati de inovare: cheltuieli, tehnologie si cooperare în cercetare

Conform INS, în 2002 suma totala a cheltuielilor pentru activitati de inovare s-a ridicat la 24.475.941 milioane ROL din care 2/3 reprezinta cheltuieli facute de firmele mari Desi IMM-urile reprezinta cea mai mare parte a sectorului de afaceri din România, figureaza ca au efectuat doar 1/3 din totalul acestor cheltuieli de inovare.

Grafic 3.4.c: Cheltuieli pentru activitati de inovare, în functie de categoria de marime a întreprinderilor


Sursa: INS, Inovarea în Industrie si Servicii, 2000-2002

IMM-urile se evidentiaza la indicatorul „Cheltuieli de inovare pe angajat” respectiv 38 milioane lei pentru întreprinderile mici, 29 milioane ROL pentru întreprinderile mijlocii, fata de doar 15 milioane ROL în cazul întreprinderilor mari. În schimb, cheltuielile pentru Cercetare si Dezvoltare reprezinta doar 14% din suma totala a cheltuielilor pentru inovare, în cazul întreprinderilor mici, 16% pentru cele mijlocii si 21% în cazul celor mari. În sectorul Servicii, proportia difera, respectiv: 24%, 60% si 21%. În concluzie, sectorul IMM-urilor a cumulat 45% din suma totala a cheltuielilor în Cercetare si Dezvoltare,desfasurate în interior sau externalizate.

Sectoarele pot fi clasificate si în functie de tipul de cheltuieli efectuate, asa cum se prezinta în Tabelul 3.4.c. Majoritatea sectoarelor îsi concentreaza activitatile inovatoare pe idea de achizitionare de echipamente tehnologice. Pentru câteva dintre aceste sectoare (Alimente si bauturi, produse din tutun, hârtie, mobila, cauciuc si plastic), acest lucru reprezinta costuri mari pe angajat. Numai sectoarele ce cuprind si firme mari desfasoara activitati de C&D si, prin urmare, ele au nevoie sa dobândeasca noi cunostinte.

Tabel 3.4.c. Tipul de inovare si cheltuieli pe angajat (toate întreprinderile)

	Cheltuieli pe angajat
	Scăzute	Medii	Ridicate
Incorporarea de tehnologie prin achiziţionarea de maşini şi echipamente noi	Textile şi îmbrăcăminte Pielărie şi încălţăminte Lemn	Editare cărţi Materiale de construcţii Metalurgie Instrumente medicale şi de precizie Fabricarea unor alte mijloace de transport Transport şi comunicaţii	Alimente şi băuturi Produse din tutun Hârtie Cauciuc şi plastic Mobilă
Desfăşoară activităţi de C&D la intern	Petrol	Industria chimică Tehnologie de calcul Mijloace de transport rutier	Imobiliare
Inovează prin dobândirea de cunoştinţe şi expertiză			Energie electrică şi termică, gaz şi apă
Altele	Construcţii metalice Maşini şi echipamente Maşini electrice Reciclare	Echipamente radio, TV şi pentru comunicaţii Activităţi de comerţ cu ridicata Intermedieri financiare

Sursa: INS, Inovarea în Industrie si Servicii, 2000-2002. Sectoarele marcate cu litere îngrosate reprezinta cele mai inovatoare sectoare.

Rolul tehnologiei si, în special, cel al tehnologiei informatiilor si comunicarii (TIC) în cresterea productivitatii a fost pe larg studiat si este evidenta clara de interdependenta. Desi acum situatia s-a îmbunatatit, totusi, conform Indicelui Networked Readiness 4) din 2004, România continua sa se plaseze pe locul 53 din 104 tari (în 2003, România se afla pe locul 61 din 102 tari). În special, aceasta clasificare are drept cauza principala existenta unui mediu restrictiv (cadru legislativ, piata si infrastructura).

IMM-urile sunt mai putin pregatite sa utilizeze TIC, din cauza lipsei unor anumite componente de infrastructura (calculatoare si access la Internet). Prin urmare, IMM-urile sunt mai putin pregatite sa-si faca cunoscute produsele si serviciile prin intermediul Internetului (luând în considerare gradul de dotare cu calculatoare si accesul la internet). Impactul TIC asupra vânzarilor, adica utilizarea comertului electronic, reprezinta înca un procent neglijabil. (Grafic 3.4.e).

4) Indicele Networked Readiness Index (NRI) reprezinta gradul de pregatire pentru a participa si a beneficia de pe urma avantajelor TIC. Acesta este cel treilea an când NRI se publica în colaborare cu INSEAD (Franta), Banca Mondiala si Forumul Economic Mondial.
(http://www.weforum.org/pdf/Gcr/GITR_2003_2004/Framework_Chapter.pdf).

Grafic 3.4.d. Infrastructura TIC, în functie de categoria de marime a întreprinderii



Grafic3.4.e. Utilizarea TIC, în functie de categoria de marime a întreprinderii


Sursa: INS, Statistica Informatiilor, 2004

Pe lânga utilizarea resurselor proprii, firmele pot coopera între ele pentru a desfasura activitati inovatoare. Cooperarea în inovare înseamna participare activa (nu numai sub forma de contractare) la activitati de C&D sau la proiecte inovatoare, al caror rezultat nu reprezinta în mod obligatoriu un beneficiu comercial pentru partenerii implicati în cooperare. Firmele mari inovatoare au o anumita traditie în cooperare: demonstrata de faptul ca în toate sectoarele, activitatile lor de cooperare au înregistrat procente ridicate (între 30% si 47%). Analiza pe sectoare scoate în evidenta ca energia, (sector caracterizat printr-un numar relativ ridicat de firme), intermedierile financiare si tranzactiile imobiliare sunt sectoarele unde se aplica cel mai mult ideea de cooperare în Cercetare si Dezvoltare.

Grafic 3.4.f: Proportia întreprinderilor în relatii de colaborare raportata la totalul firmelor inovatoare



În ceea ce priveste IMM-urile, partenerii acestora în proiecte de cooperare pentru cercetare au fost, de fapt, alte firme românesti si, doar într-o mica masura, alte tari din UE15/EFTA. Probabilitatea angajarii în activitati de cooperare cu o firma straina creste odata cu dimensiunea întreprinderii.

Cu toate acestea, având în vedere ca doar 13% din întreprinderile mici si 21 % din cele mijlocii sunt inovatoare, proportia IMM-urilor care coopereaza cu firme straine în C&D este sub 3%, pentru firmele mici, si de 4,6% pentru cele mijlocii , în timp ce pentru firmele mari acest procent se ridica la un procent de 16%.

Acest fapt poate furniza informatii pentru elaborarea unor politici de sprijin care sa ajute IMM-urile sa participe la proiecte internationale în domeniul inovarii, cum ar fi cele din Programele cadru ale UE si sa faciliteze contactele firmelor românesti cu cele din strainatate.

Grafic 3.4.g: Partenerii la proiecte de cooperare pentru inovare, în functie de tara de origine si dimensiunea întreprinderii




3.4.3 Rezultatele activitatilor de inovare

Succesul activitatilor inovatoare poate fi evaluat prin largirea pietei, ca urmare a introducerii unor produse noi sau îmbunatatite, sau prin cresterea profitului datorita cresterii productivitatii, ca urmare a îmbunatatirii proceselor. În acelasi timp, se poate vorbi si de reducerea impactului negativ al activitatilor economice asupra mediului înconjurator si de introducerea standardelor de calitate.

Conform INS (Grafic 3.4.h), cel mai mare impact al activitatilor inovatoare pentru IMM-uri a fost îmbunatatirea calitatii produselor (49% din firmele inovatoare, ce opereaza în industria prelucratoare) si serviciilor (54% din firmele inovatoare ce opereaza în sectorul Servicii). O treime din firmele inovatoare au înregistrat succese în urmatoarele domenii: largirea gamei de produse si servicii furizate pe piata, marirea cotei de piata si sporirea capacitatii de productie. Impactul asupra reducerii costurilor de productie, cum ar fi cele cu forta de munca si energia, datorita inovarii, a fost mai putin semnificativ.

Într-adevar, inovarea proceselor, fara cresterea productiei, poate conduce la scaderea personalului mai putin calificat si la cresterea personalului foarte calificat si prin urmare foarte bine platit, ceea ce duce apoi la cresterea costurilor pe unitate de forta de munca.

Alte efecte pozitive, cum ar fi reducerea impactului asupra mediului înconjurator, au fost mentionate doar de 20% din IMM-uri.

Grafic 3.4.h. Impactul activitatilor inovatoare



Introducerea cu success pe piata a unor produse noi sau îmbunatatite, în industria prelucratoare si în domeniul serviciilor, este strâns legata de dimensiunea firmelor ce au facut acest lucru, dupa cum se observa în Graficul 3.4.h. Rezultatele Studiului asupra Situatiei si Necesitatilor IMM-urilor românesti, efectuat în 2005 cu referire la 2004, confirma aceasta corelare, dar prezinta procente mai ridicate, (aproximativ 30%) pentru introducerea de noi produse de catre micro-întreprinderi si întreprinderi mici.

În mod special, sectoarele din industria prelucratoare si energie, împreuna cu cel comercial, au avut cel mai mari performante (37,3% si 35,1%) în ceea ce priveste introducerea de produse noi. Referitor la originea produselor noi, cea mai mare parte sunt din creatie proprie, iar acest lucru este si mai evident odata cu dimensiunea întreprinderii, în timp ce introducerea de produse noi din import apare mai frecvent la întreprinderile mici (Grafic 3.4.i).

Grafic 3.4.i: Produse si servicii noi sau importate, în functie de categoria de marime a întreprinderii



Grafic 3.4.j: Originea noilor produse si servicii, în functie de categoria de marime a întreprinderii



Protejarea drepturilor de proprietate industriala se leaga foarte mult de activitatile inovatoare, devreme ce din punct de vedere micro-economic, acest fapt creaza o situatie temporara de monopol pentru acea firma inovatoare care poate controla exploatarea produselor sale noi sau îmbunatatite.

Astfel, sunt disponibile diferite modalitati de protectie: oficiale (patente, modele industriale, marci comerciale, drepturi de autor) si modalitati informale (confidentialitate, complexitatea proiectului, avantajul de timp în fata concurentei). Se observa o legatura strânsa între preocuparea pentru inovare, categoria de marime a întreprinderii si preocuparea pentru protejarea drepturilor de proprietate industriala.

În comparatie cu firmele mari, IMM-urile sunt mai putin dispuse sa adopte masuri de protectie, atât în sectorul industrial cât si în cel al serviciilor. În cazul firmelor inovatoare din industrie, metodele oficiale, cum ar fi înregistrarea modelelor industriale, a proiectelor si a marcilor comerciale, sunt cele mai des utilizate. În orice caz, mai putin de 10% din IMM-urile inovatoare din industrie au aplicat orice tip de modalitate de protectie, cu exceptia înregistrarii marcilor comerciale de catre firmele mijlocii (Grafic 3.4.k). Firmele non-inovatoare nu fac nici un efort semnificativ pentru a-si proteja drepturile de proprietate.

Grafic 3.4.k: Modalitati de protejare a drepturilor de proprietate industriala, utilizate de firmele inovatoare din industrie




3.4.4 Obstacole si dificultati în activitatea de inovare

Pentru fiecare sector si categorie de marime, principalele obstacole în calea desfasurarii de activitati inovatoare, asa cum sunt percepute de catre firmele românesti au fost: lipsa resurselor financiare (30% din firme au mentionat acest factor), fapt ce nu le permite sa se angajeze la acele cheltuieli pe care le implica activitatea de inovare (21% din firme au mentionat costurile ridicate drept un obstacol în calea inovatiilor).

Cu exceptia sectorului Transporturi si Comunicatii, riscul economic, adica esuarea în obtinerea unui produs sau serviciu nou, a fost de asemenea o bariera in calea activitatilor de inovare. (Grafic 3,4,l). Paradoxal, firmele neangajate în activitati de inovare invoca vulnerabilitatea în fata riscurilor economice si a costurilor activitatilor de inovare. Sectoarele care considera lipsa de resurse financiare ca fiind un obstacol serios în calea inovarii sunt Transporturi si Comunicatii (39%), Energia (38%) si Comertul cu ridicata (38%).

Grafic 3.4.l: Obstacole în calea activitatilor de inovare



Interesant este faptul ca anumiti factori, cum ar fi rigiditatea organizatiei, lipsa personalului calificat, lipsa informatiilor despre noile tehnologii sau despre piata în sine nu sunt considerati a fi obstacole prea mari în inovare.


3.4.5 Cresterea capacitatii de Cercetare si Dezvoltare a IMM-urilor Tabel nr.3.4.d Accesul IMM-urilor la Programele desfasurate în cadrul Planului National pentru Cercetare si Dezvoltare, în anul 2003

Program	Nr. unităţi coordonatoare	Nr. contracte	Valoare totală
INVENT	2	3	1.542.096,476
AMTRANS	10/8	10	9.475.969
AGRAL	3	3	4.292.356,398
MENER	7	7	5 550 000
BIOTECH	1	1	1.342.500
AVIASAN	3	4	1.301.500
INFRAS	3	4	2.540.023,0
CALIST	6	9	2.072
CORIINT	4	4	20.454.860,000

Program	Valoare buget (grant) proiecte	Cofinanţare IMM
INVENT	700.000	842.096,476
AMTRANS	5.382.969	4.093.000
AGRAL	2.468.364,398	2.135.395,600
MENER	3 149 000	2 402 000
BIOTECH	1.200.0	142500
AVIASAN	1.150.00	1.150.0
INFRAS	1.970.000	570.023,0
CALIST	1.435	637
CORIINT	2..022..063,000	18.432.797,000

Datele prezentate în tabelul nr. 3.4.d ilustreaza faptul ca în anul 2003 în cadrul Planului National pentru Cercetare-Dezvoltare erau incluse un numar de 9 programe care îsi propuneau sa sprijine activitatile de cooperare în domeniul inovarii în care au fost cuprinse un numar redus de organizatii, respectiv 45 proiecte comune.

Astfel, se evidentiaza, pe de o parte, preocuparea pentru a sprijini abordarile inovatoare, iar pe de alta parte, stadiul înca redus de implicare în programe de cercetare-dezvoltare a firmelor, asa cum se mentiona si în introducerea la acest capitol.

Vezi alte articole din aceeas categorie ››